Experţii din cadrul Centrului European pentru Cercetare Nucleară – cea mai importantă instituţie dedicată cercetării originilor materiei – au instalat în subteran cel mai mare şi mai puternic detector de particule creat vreodată: un dispozitiv cântărind 12.000 de tone, desfăşurat într-un tunel cu o lungime de 27 de kilometri, având ca principal component, pe lângă alte 14 părţi, un uriaş magnet de 2000 de tone, 16 metri înălţime, 17 metri lăţime şi 13 metri lungime. Proiectul LHC – Large Hadron Collider, un proiect finanţat de 20 de state, este inaugurat miercuri, 10 septembrie 2008 şi a costat 5,4 miliarde €. Se va produce la o adâncime de 92 de metri sub centrul de cercetare situat la graniţa dintre Elveţia şi Franţa, în apropiere de Geneva. Iniţiat în urmă cu 15 ani, experimentul ar trebui să facă lumină în ceea ce priveşte formarea Universului prin explozia primară. Astfel, acceleratorul va provoca ciocnirea particulelor sub-atomice, la viteze comparabile cu cea a luminii, pentru a creea condiţii similare cu prima fracţiune de secundă după Big Bang.
LHC permite studierea interacţiei gravitaţionale la distanţe mai mici de un micron; ce cunoaştem până acum este doar ce face gravitaţia la distanţe mari, de ordinul unui milimetru. O altă soluţie pe care cercetătorii speră să o descopere cu sprijinul LHC este confirmarea existenţei particulei Higgs, un boson care ar înzestra cu masă toate celelalte particule. Supranumit „particula lui Dumnezeu”, demonstrarea existenţei ei ar explica de ce „suntem grei”, de ce există particule fără masă (fotoni, neutrini), şi particule cu masă. Alţi cercetători speră chiar să afle informaţii despre posibila existenţă a unor multiple dimensiuni, dincolo de cele recunoscute tradiţional. Măsurătorile experimentale de la LHC, deja estimat ca Mecca ştiinţei contemporane, ar vrea să explice inclusiv „materia întunecată”, teoria supersimetriei, a stringurilor, plus „Dark Energy”. Una peste alta, oricare ar fi rezultatul experimentului, cu siguranţă că vor fi făcute noi descoperiri, iar imaginea omului asupra constituenţilor Universului se va lărgi.
Dincolo de aşteptările entuziaste, numeroase voci din comunitatea ştiinţifică susţin că refacerea condiţiilor Big Bang ar putea determina apariţia unor găuri negre, care s-ar mări şi ar „înghiţi” Pământul. Aşadar, ar putea oferi informaţii preţioase despre formarea Universului, dar în cel mai rău caz ar putea să însemne sfârşitul lumii. Astfel, aşa cum declară unul dintre specialiştii care au depus o cerere de ultim moment pentru întreruperea experimentului – Otto Rossler, găurile negre rezultate în urma exploziei ar putea creşte în aproximativ patru ani şi ar putea atrage Terra în ele. Chimistul german a spus că CERN (Organizaţia Europeană pentru Cercetare Nucleară) a admis că proiectul iniţiat de ea ar putea duce la apariţia unor găuri negre, însă nu le consideră periculoase.
Iniţiatorii proiectului resping categoric afirmaţiile lui Rossler, asigurând opinia publică de siguranţa experimentului: „În ultimele miliarde de ani, natura a generat milioane de astfel de coliziuni pe Pământ, iar planeta încă există”, se arată într-un raport CERN. De altfel, au fost prezentate trei rapoarte oficiale care conchid că nu există „nici o bază pentru nici o ameninţare imaginabilă”. Rapoartele admit totuşi că există o posibilitate redusă ca LHC să creeze găuri negre mărunte cu durată de viaţă redusă sau „monopoluri magnetice” care distrug protonii din atomi, însă a menţionat că nici unul dintre scenarii nu ar putea duce la un dezastru. „Nici un indiciu nu sugerează că acceleratorul prezintă vreun risc.” Mai exact, şansele ca aceste găuri negre să se producă sunt foarte mici. Dacă ele vor apărea, ar fi pentru prima dată când oamenii de ştiinţă ar observa efectul cuantic al gravitaţiei. Ele ar avea masa mai mică decât a unui atom şi s-ar vaporiza imediat după apariţie, ca atare nu ar putea „absorbi” Terra.
Demersul lui Rossler nu a fost primul de acest gen. În primăvara acestui an, doi oameni de ştiinţă au intentat un proces împotriva LHC la o instanţă judecătorească din Hawaii. Intenţia este cu atât mai ciudată cu cât un organism interguvernamental european cum este CERN nu se supune unei instanţe din Hawaii. Au fost invocate motive financiare ca explicaţie. Concret, Walter Wagner şi Luis Sancho puneau pe tapet posibilitatea ca acceleratorul să genereze o gaură neagră minusculă care va înghiţi Pământul sau unele particule numite „strangelets”, care vor transforma planeta într-un bulgăre de materie moartă. Wagner, doctorand în fizică şi specialist în raze cosmice, a mai iniţiat procese de acest gen, cu ocazia inaungurării acceleratorului de ioni grei relativişti al Laboratorului Naţional Brookhaven (SUA). Nu a avut nici atunci succes, iar acceleratorul respectiv nu a generat evenimente catastrofale. Despre Luis Sancho nu există date academice sau biografice.
AMENINŢĂRI CU MOARTEA
Cu doar trei zile înainte de inaugurare, cercetătorii sunt ameninţaţi chiar cu moartea în cazul în care nu opresc proiectul. CERN (Organizaţia Europeană pentru Cercetare Nucleară), cea care a iniţiat experimentul LHC, a primit numeroase e-mail-uri şi telefoane de la cetăţeni îngrijoraţi şi „cercetători cu jumătate de normă”, aşa cum i-a numit presa. Frank Wilczek, câştigător al Premiului Nobel şi profesor la celebra Universitate MIT, se numără printre cei care au fost ameninţaţi cu moartea în ultimele zile. „Sunteţi răi şi periculoşi şi veţi distruge lumea” sau „Sunt foarte îngrijorat, vă rog, spuneţi-mi, copiii mei vor fi bine?” sunt doar două dintre mesajele primite. Purtătorul de cuvânt al CERN, James Gillies, a precizat că foarte multe persoane deoresc să întârzie sau să oprească experimentul, dar nu există nicio şansă să se întâmple aşa ceva.
CĂLĂTORII ÎN TIMP
Prof.Irina Arefeva şi dr.Igor Volovici, de la Institutul Matematic Steklov din Moscova, cred că prin acest experiment, omenirea ar putea face cunoştinţă cu călătoriile în timp. Ei susţin că energiile dezvoltate de LHC sunt concentrate într-o particulă subatomică, de miliarde de ori mai mică decăt un micron, reprezentând temelia universului. Gravitaţia terestră ar produce însă distorsiuni în acest cuantum spaţio-temporal, energia produsă de LHC poate distorsiona timpul, astfel încât acesta s-ar „întoarce înapoi” în aşa-numite „găuri de vierme”. Desigur, şi această opinie este contrazisă de alţi colegi specialişti.
Dr.Brian Cox, de la Universitatea Manchester, susţine că „Energia miliardelor de raze cosmice care au penetrat atmosfera terestră vreme de cinci miliarde de ani este cu mult mai mare decât cea produsă la LHC, ca atare ar fi logic ca eventualii călători temporali să se afle deja aici. Nu cred că experimentul desfăşurat în Elveţia va face lumină în ceea ce priveşte existenţa găurilor de vierme şi cu atât mai puţin ne va face să ne trezim în laborator cu vizitatori din viitor.”
CĂTRE ZERO ABSOLUT
Odată încheiată testarea, patru experimente vor produce date ce vor fi trimise de LHC către o reţea de 100.000 de calculatoare. ATLAS, CMS (Compact Muon Solenoid), ALICE (A Large Ion Collider Experiment), LHCb, Totem şi LHCf sunt acronimele celor patru experimente principale, respectiv două secundare, şi utilizează imense detectoare subterane care vor identifica coliziunile dintre particule, furnizând date care pot fi produse în imagini mari. Din datele cu o rată de transfer de 1,8 GB/secundă, cercetătorii ar trebui să îşi dea seama dacă s-au format alte particule la formarea Universului în timpul Big Bang-ului şi să descopere în ce s-au transformat aceste particule lipsă. Vor fi utilizaţi protoni de foarte mare energie, concentraţi în două fascicule care circulă în contrasens. Pe mare parte din traseu, cele două fascicole străbat două pompe de vid separate, dar ele se ciocnesc în cele patru puncte ale experimentelor principale.
La ultimele teste efectuate, a fost atins un prag minim de temperatură a acceleratorului de particule: 1,9 grade Kelvin (-271 de grade Celsius), o temperatură mai rece decât cea estimată în spaţiul cosmic îndepărtat (de 2,7 grade Kelvin). În imensul tunel subteran, LHC a fost echipat cu mii de magneţi într-un inel întins pe 27 de kilometri, care trebuie să facă faţă unei intensităţi de până la 12.000 de amperi. Magneţii vor fi menţinuţi în aceste condiţii de temperatură cu ajutorul heliului lichid, iar procesul de răcire durează, în total, aproximativ două săptămâni. Magneţii trebuie să fie „superconductori”, adică să poată canaliza curentul electric cu rezistenţă zero şi foarte puţină pierdere de energie. Heliul devine „superlichid” la 2,2 grade Kelvin, ceea ce îi permite să dirijeze căldura foarte rapid şi să răcească eficient. Fiecare sector al acceleratorului de particule conţine circa 200 de circuite electrice, iar acestea pot îngloba până la 154 de magneţi sau unul singur. Când acceleratorul de particule va fi pornit, va funcţiona la cinci trilioane de electroni-volţi, apoi va fi oprit pe parcursul iernii, astfel încât magneţii să poată fi acomodaţi cu energii de şapte trilioane de electroni-volţi. Când maşinăria este rece, operatorii injectează razele în inelul principal, în direcţii opuse, strecurându-le prin fiecare sector al LHC, cu o viteză apropiată de cea a luminii, până când vor închide cercul. La puncte prestabilite, razele se vor ciocni, iar un sistem de sincronizare va fi folosit pentru ca sectoarele să se comporte ca şi cum ar fi un sigur dispozitiv.
EXPERIMENTUL LHC PE ÎNŢELESUL TUTUROR
Cercetătorii care lucrează la experimentele din cadrul complexului au realizat un clip muzical în care explică accelerarea particulelor şi antimateria pe înţelesul tuturor. Devenit hit global cu peste un milion de vizualizări pe YouTube, piesa rap este compusă şi interpretată de un fost ofiţer de presă al CERN. Kate McAlpine, 23 de ani, este mulţumită de rezultat: „Deşi cei cu morgă academică sunt de părere că piesa subminează ştiinţa, cred că majoritatea oamenilor au fost plăcut impresionaţi.” Termenii ştiinţifici alambicaţi ca cei de mai sus lipsesc cu desăvârşire din piesă, iar temele sunt expuse într-o manieră accesibilă tuturor cunoscătorilor de limbă engleză. În plus, imaginile au fost filmate în zone LHC, unde vor fi surprinse ciocnirile particulelor. „Oamenii care lucrează acolo ne-au aruncat priviri ciudate, poate doar pentru că purtam halate de laborator. Nimeni de la CERN nu poartă aşa ceva!”, a spus McAlpine.
http://petermccready.com/portfolio/07041606.html imagini 360 grade
Fizicianul Stephen Hawking pariază că acceleratorul de particule nu va găsi bosonii Higgs
Fizicianul britanic Stephen Hawking a pariat, marţi, că acceleratorul de particule (LHC), realizat în apropiere de Geneva de cercetătorii CERN şi care va fi pus în funcţiune miercuri, la frontiera franco-elveţiană, nu va găsi bosonii Higgs, Graal-ul fizicii fundamentale.
Mecanismul LHC, cel mai mare accelerator de particule din lume, “va multiplica de patru ori energia cu ajutorul căreia se poate studia interacţiunea dintre particule. Potrivit stadiului actual al cunoştinţelor noastre, acest lucru ar trebui să fie suficient pentru a descoperi particulele Higgs, care au generat masă pentru toate particulele”, a reamintit fizicianul.
“Consider că ar fi mult mai interesant dacă nu am găsi bosonii Higgs. Acest lucru ar arăta că ceva nu funcţionează şi că trebuie să ne revizuim raţionamentul. Pariez 100 de lire sterline că nu se vor găsi bosonii Higgs“, a spus el, într-un interviu acordat BBC.
LHC are ca obiectiv să recreeze condiţiile existente în momentul creării Universului, în urmă cu 13,7 miliarde de ani, în scopul de a perfecta şi revoluţiona viziunea noastră asupra lumii. Ambiţia particulară a proiectului este să detecteze bosonii Higgs, a căror absenţă bulversează fizica teoretică.
Dacă nu se vor descoperi bosonii Higgs, acest lucru nu va reprezenta un eşec, ci tocmai contrariul, este opinia cercetătorului britanic. “Ceea ce va descoperi sau nu acceleratorul de particule ne va oferi numeroase informaţii asupra structurii universului”, a spus el.
Fizicianul a recunoscut că este “dificil” de identificat orice fel de rentabilitate economică a acceleratorului de particule, însă a precizat că “asta nu înseamnă că ea nu există”.
În ceea ce priveşte preferinţa pentru un program spaţial în locul mecanismului LHC, Stephen Hawking nu s-a pronunţat, răspunzând că este ca şi cum i s-ar cere să spună “pe care dintre copiii săi să-i sacrifice”.
“Acceleratorul de particule, la fel ca şi programul spaţial, sunt vitale dacă specia umană vrea să nu fie slăbită şi să dispară”, a spus el.
LHC a fost construit la 100 de metri în subteran în apropiere de Geneva. În interiorul său, se va experimenta coliziunea unor pachete de protoni în vederea generării unei serii de particule dintre care unele nu au putut fi observate până în prezent.
Stephen Hawking este profesor la Universitatea Cambridge, fiind specializat în fenomenul găurilor negre. El a scris lucrarea “O scurtă istorie a timpului”, unul dintre cele mai mari succese ale literaturii ştiinţifice, şi lucrarea “George şi secretele Universului”.
Pe de altă parte, fizicianul francez Hubert Reeves a declarat, într-un interviu acordat cotidianului elveţian Le Matin, că rezultatele obţinute prin experimentul care va avea loc miercuri şi care va avea în centru acceleratorul de particule construit în apropiere de Geneva ar putea bulversa fizica particulelor elementare.
“Această maşinărie va genera rezultate neaşteptate. Informaţiile care vor fi obţinute riscă să bulverseze fizica particulelor elementare”, a explicat el. Acceleratorul este “un instrument cu adevărat impresionant”. “Puţurile pentru coborârea materiei au o mărime care permite trecerea prin ele şi a unei catedrale”, a spus el.
Reeves nu crede că LHC ar putea genera o gaură neagră care să “înghită” planeta, aşa cum se tem unii oameni de ştiinţă, care şi-au exprimat deja dubiile în ceea ce priveşte coliziunile de protoni care vor avea loc în interiorul acceleratorului pentru a recrea condiţiile existente imediat după Big Bang, ei fiind de părere că ar putea genera minuscule găuri negre care ar putea absorbi toată materia care le înconjoară.
“Nu există niciun fel de riscuri, e vorba numai de zvonuri”, a asigurat Hubert Reeves. “Ceea ce numim gaură neagră este un loc în care materia este atât de compactă încât nu se poate extrage nici lumina; ea se reflectă de la suprafaţă, ca apa unei fântâni”, a adăugat el.
Mecanismul nu poate să genereze găuri negre, spune Reeves, în pofida puterii sale, deoarece coliziunile provocate “deşi foarte puternice, vor fi inferioare celor atinse de razele cosmice care bombardează Pământul permanent”.
Experimentul va fi lansat miercuri, când mecanismul – în valoare de 5 miliarde de euro – care va recrea forţele care au rezultat după Big Bang şi au dus la formarea universului va fi pornit la Cern, lângă Geneva, unde se află sediul organizaţiei europene de cercetare nucleară. Câţiva dintre cercetătorii implicaţi în experiment au declarat că au primit e-mailuri şi telefoane de ameninţare din partea unor reprezentanţi ai opiniei publice, care se tem că dispozitivul ar putea provoca cutremure sau tsunami, care ar putea distruge lumea.
Dupa cum stiti, astazi 10 septembrie 2008 va avea loc experimentul de la Geneva. Ora la care experimentul va incepe este 10.00, ora Romaniei, fiind transmis live de catre site si postul TV Realitatea. Probabil ca traficul inregistrat de catre site Realitatea va fi extraordinar de mare, avand in vedere amploarea mediatica pe care a luat-o reproducerea de catre om, a unor conditii incipiente de dupa Bing-Bang, ce ar putea avea o consecinta directa creearea unei gauri negre pe Terra. Cred ca de fapt, prin creearea conditiilor de dupa Bing-Bang, omenirea doreste sa verifice daca teoria creearii Universului chiar sta in picioare. Ultimele stiri care au parvenit de la Geneva sunt ca acceleratorul LHC – Large Hadron Collider va fi doar testat in aceasta zi. Experimentul de azi va fi doar un mic preambul la testul final, care va avea loc in data de 21 Octombrie 2008. Asadar, stati linisititi fiindca astazi doar se face un mic test de functionare a acceleratorului de hadroni situat la granita dintre Elvetia si Franta. “Avand in vedere faptul ca multi cred ca astazi va fi Apocalipsa, probabil ca barbatii au mers in numar mare la bordeluri, numarul clientilor de prostituate inregistrand cresteri semnificative in momentul anuntarii de catre cineva a sfarsitului lumii. Probabil ca femeile si-au facut cateva placeri interzise 
pana acum sau au fost evavlioase, in asteptarea apocalipsei. Numai ca de aceasta data, apocalipsa va fi ratata…pana poate pe 21 octombrie..(subsemnatul..)”
În marele accelerator de particule de lângă Geneva, fizicienii caută dovada existenţei bosonilor.Cel mai mare şi mai scump experiment ştiinţific al tuturor timpurilor, acceleratorul LHC – Large Hadron Collider -, a intrat în faza finală a pregătirilor de dinaintea punerii sale în funcţiune, în luna iulie. Toate secţiunile LHC care puteau fi vizitate de public au fost închise, inclusiv tunelul care găzduieşte inelul accelerator propriu- zis.
O explicaţie a masei corpurilor
Ideea sa a fost că Universul este „inundat“ de un câmp invizibil de bosoni, particule alcătuite din masă şi atât. Pe măsură ce particulele se mişcă prin acest câmp, bosonii Higgs se lipesc de unele dintre ele, făcându-le mai masive, iar altele rămân neafectate. Misteriosul boson postulat de Higgs a devenit atât de fundamental fizicii încât a ajuns să fie supranumit „particula lui Dumnezeu“.
Greu de pus în evidenţă
Bosonul Higgs este foarte greu de depistat, deoarece, potrivit teoriei, el există numai la energii foarte mari, care au existat ultima oară în natură doar în momentele de după Big Bang – de unde nevoia de un accelerator mai puternic.
Nu sfârşitul lumii, ci o reinterpretare
O sumedenie de teorii ale conspiraţ iei au luat naştere în jurul LHC, cele mai multe evocând un potenţial „sfârşit al lumii“, fie prin consumarea Pământului de o gaură neagră apărută în accelerator, fie prin dispariţia însăşi a Universului, din cauza „tulbură rii“ structurii acestuia de către experimentele LHC. Chiar şi unii fizicieni au teoretizat că LHC ar putea funcţiona ca o maşină a timpului, deschizând calea călătoriilor temporale.
Oamenii de ştiinţă vor utiliza uriaşa instalaţie în încercarea de a reconstitui condiţiile care au existat la numai o fracţiune de secundă după Big Bang şi de a afla cât mai multe secrete despre felul în care a putut lua naştere Universul. Ce se va întâmpla după aceea ar putea schimba radical felul în care înţelegem lumea. Majoritatea experţilor consideră că exploziile create în momentul ciocnirii grupurilor de particule vor dezvălui cele mai mici părţi componente a tot ceea ce ne înconjoară.
Peter Higgs, profesor de fizică a particulelor la Universitatea Edinburgh, speră ca LHC să dovedească existenţa mult-căutatului boson Higgs, teoretizat de el acum aproximativ 40 de ani. În 1964, reputatul profesor a propus o soluţie elegantă pentru una dintre cele mai mari probleme ale Modelului Standard al fizicii, explicând de ce are materia masă şi, deci, de ce există într- o formă care-i permite să alcătuiască stele, planete şi oameni.
Profesorul, în vârstă de 78 de ani, se declară „peste 90% sigur“ că LHC va demonstra în viitorul apropiat existenţa respectivei particule. Mai mult, spune Higgs, dovezi esenţiale în sprijinul ipotezei sale ar putea exista deja, în informaţiile obţinute în urma unui experiment american, desfăşurat în Illinois, neanalizate încă integral.
„Marele accelerator de hadroni este ca o maşină a timpului, care ne va transporta înapoi către Big Bang, mai aproape decât am fost vreodată. Vom vedea noi tipuri de materie, pe care nu le-am fi putut vedea înainte“, a declarat profesorul Frank Close, care predă fizica particulelor la Universitatea Oxford. „Ideea că LHC ar putea provoca sfârşitul lumii este ridicolă“, a subliniat el, căutând să înlăture una dintre temerile izvorâte din ignoranţă.
„La nivelul energetic pe care-l vom crea, materia normală nu există. Mă aştept să întâlnim lucruri cu totul noi, care ar putea întoarce cu susul în jos actuala noastră înţelegere a fizicii. Răspunsurile la noile întrebări care vor apărea vor fi mult mai pasionante decât demonstrarea unor teorii deja existente“, a apreciat dr. David Evans, fizician al Universităţ ii Birmingham, implicat în proiectul ALICE, parte a LHC.
Din loc în loc, la suprafaţă sunt amplasate echipamente şi clădiri auxiliare, precum compresoare, camere de ventilaţie, aparatură electronică de control şi instalaţii de refrigerare. Tunelul de coliziune conţine două conducte închise în magneţi supraconductori răciţi cu heliu lichid, fiecare conductă conţinând un grup de protoni.Cele două grupuri se mişcă în direcţii opuse în jurul inelului. Magneţi suplimentari sunt folosiţi să direcţioneze grupurile ca patru puncte de intersecţie, unde se vor produce interacţiunile dintre ele. Per total, numărul magneţilor supraconductori este de peste 1.600, majoritatea lor cântărind peste 27 de tone. Protonii vor avea energii de până la 7 TeV (teraelectronvolţi), coliziunea dezvoltând o energie de 14 TeV.Ciocnirile propriu-zise vor avea durate de ordinul nanosecundelor. După câţiva ani de funcţionare, în mod tipic, orice experiment de fizică a particulelor „îmbătrâneş te“, producând tot mai puţine informaţii. Soluţia este îndeobşte „actualizarea“ experimentului perimat, fie în luminozitate, fie în energie. Pentru LHC este propusă deja o creştere în luminozitate, proiectul fiind numit Super LHC.Construcţia LHC, aprobată iniţial în 1995, a costat peste 4 miliarde de euro. Repararea unui magnet stricat şi întărirea suportului pentru alţi opt magneţi identici, plus alte mici defecţiuni mai mici au contribuit la amânarea dării în folosinţă a LHC, care ar fi trebuit să pornească la 26 noiembrie 2007.
Experimentul ştiinţific de la Geneva reflectat în presa internaţională de astăzi
Mai puţin de 1%. Acestea ar fi şansele ca experimentul ştiinţific de la Geneva să se transforme într-un adevărat coşmar. Presa internaţională de astăzi comentează pe larg subiectul, prezentând argumentele savanţilor dar şi teoriile apocaliptice.
În timp ce comunităţile religioase acuză faptul că savanţii se joacă de-a Dumnezeu, alţii au descoperit experimentul într-o profeţie a lui Nostradamus.
“Nu contaţi pe faptul că sfârşitul lumii va veni mâine”, titrează prestigiosul cotidian Economist, care remarcă ironic că, în cazul în care avertismentele celor care prezic că experimentul de la Geneva va duce la o catastrofă, este un preţ cam mare de plătit pentru a afla secretele materiei.
“Va provoca Large Hadron Collider sfârşitul lumii?”, este întrebarea pe care o lansează editorialiştii cotitidianului britanic Daily Telegraph. Publicaţia citează, totuşi, declaraţia cunoscutului savant Stephen Hawking, de la Universitatea Cambridge, care afirmă că probabilitatea producerii găurilor negre este de sub unu la sută. De altfel, celebrul om de ştiinţă britanic a pus pariu că experimentul de astăzi nu va duce la descoperirea particulei elementare a lui Higgs, consemnează France Presse.
“Experimentul CERN, o întrebare care costă 9 miliarde de dolari”, scrie publicaţia britanică The Independent, reamintind că pentru cei însetaţi de cunoaştere, chestiunile de ordin financiar sunt lipsite de interes.
“Savanţii Judecăţii de Apoi în ritm de rap”, scrie tabloidul britanic The Sun, care face referire la clipul lui Kate Mac Alpine. “Va distruge Pământul Large Hadron Collider ?”, pune publicaţia ştiinţifică online LiveScience întrebarea aflată pe buzele tuturor.
“Ştiinţa ia cu asalt misterele Universului”, scrie cotidianul Ouest-France. “SOS: găuri negre”, titrează Le Nouvel Observateur, care prezintă teoriile pro şi contra legate de pericolul sfârşitului lumii. Rivalii americani de ai fizicienilor europeni vor organiza o “petrecere în pijama” la FermiLab, lângă Chicago, împreună cu jurnaliştii şi vor urmări evenimentul din Elveţia dintr-un centru de control, scrie New York Times.
Azi, antrenament pentru „particula lui Dumnezeu“
Cel mai mare accelerator de particule construit vreodată în lume a fost pus în funcţiune la graniţa dintre Franţa şi Elveţia. Oamenii de ştiinţă din 32 de ţări au emoţii pentru reuşita celui mai mare experiment din istorie prin care vor să reconstituie Big Bangul.
Primele testări ale acceleratorului gigantic (Large Hadron Collider) au avut loc timp de două săptămâni, în luna august, când protonii au fost introduşi numai într-o parte a acceleratorului-gigant.
Astăzi însă, protonii vor circula în întregul aparat, iar cercetătorii vor vedea cum se comportă aceştia într-un mediu asistat.
„Vrem să testăm dacă aparatul funcţionează ca un tot unitar, iar astăzi vom vedea cum se comportă particulele în întregul aparat. După aceasta, mai avem mult de lucru până când experimentul va începe”, susţine profesorul american James Pilcher, unul dintre membrii echipei americane care participă la experiment, citat de „Science Daily”.
Românii explică rolul lor în experiment
Reconstituirea Big Bangului e cu atât mai importantă cu cât oamenii de ştiinţă se vor lămuri asupra modului cum din particula „Higgs Boson”, intitulată şi „particula lui Dumnezeu”, s-a format tot Universul, în urmă cu miliarde de ani. De asemenea, cu acest prilej ei vor analiza noţiuni până acum necunoscute precum „antimaterie”, „găuri negre”.
Românii care participă la experiment vor explica astăzi, în cadrul conferinţei Naţionale de Fizică, care începe pe platforma de fizică atomică Măgurele, care e rolul lor în tot acest proiect. În total, numărul românilor cuprinşi în proiect este de aproximativ 60. Ei vor lucra la trei dintre cele patru experimente: ALICE, ATLAS şi LHCb. Dar astăzi nu vor face practic nimic.
Reporterii „Adevărul” au stat ieri de vorbă cu câţiva dintre fizicienii care participă la experimentul Big Bangului. Aceştia lucrau încă la realizarea detectoarelor de particule care vor fi folosite la Geneva.
Detector realizat de un fizician român
Unul dintre specialiştii români e Daniel Bartoş (foto), 60 de ani, care lucrează de 36 de ani pe platforma de la Măgurele. Acesta spune că, în laboratorul de lângă Bucureşti, fizicienii români testează capacitatea detectoarelor de a separa cu o precizie cât mai bună două energii diferite.
Daniel Bartoş este cercetătorul care a brevetat înainte de Revoluţie aparatul pentru detectarea radioactivităţii din aer. „L-am folosit pentru testarea radioactivităţii provenite de la Cernobâl. Noi ştiam de atunci că efectul maxim al radiaţiilor apare peste 20 de ani. Dar nivelul ionilor radioactivi era de 1.000 de ori mai mare decât limita admisă”, povesteşte cercetătorul.
Colega lui, Mariana Petriş, 41 de ani, e doctor în fizică şi specialistă în ioni grei şi lucrează încă de la început în proiectul pentru reconstituirea Big Bangului, la realizarea detectoarelor.
„M-am implicat încă de la început în proiect pentru că mi s-a părut destul de interesant. În 1999, când a început, era ceva nou”, spune cercetătoarea Petriş.
Partidul Conservator a organizat ieri un protest în Bucureşti, cerând Comisiei Europene să stopeze experimentul.
În ciuda isteriei generale, cei 20.000 de oameni de ştiinţă care lucrează la proiect de 15 ani sunt convinşi că nu pun în pericol Terra
Datele culese vor fi analizate de-acum în 20 de ani
Cât de mică este „cea mai mică” particulă de materie? Ce este misterioasa „materie neagră” despre care fizicienii consideră că reprezintă cel puţin 23 la sută din masa Universului? Ce anume – sau mai degrabă Cine pentru cei credincioşi – ţine Universul în viaţă? La fiecare dintre aceste întrebări îşi propun să găsească un răspuns creatorii celui mai mare accelarator de particule din lume, aşteptat să-şi înceapă funcţionarea astăzi. La graniţa dintre Franţa şi Elveţia, într-un tunel circular (cu circumferinţa de 27 km şi săpat în munte, la 100 metri adâncime), Centrul European de Cercetări Nucleare (CERN) speră să pună în funcţiune nicidecum „un tunel către iad”, ci cel mai mare laborator de fizică din lume.
În acest tunel, căptuşit cu circa 5.000 de magneţi supraconductori, răciţi la minus 271,25 grade Celsius, vor fi propulsaţi protonii (particule subatomice cu sarcină electrică pozitivă) cu viteze uriaşe – câte 11.245 de asemenea particule vor fi eliberate în fiecare secundă. Pentru că protonii vor fi lansaţi (sau „acceleraţi”), simultan, din ambele sensuri, va avea loc şi „ciocnirea” lor la o viteză aproape egală cu cea a luminii (mai precis 99.9999991% din aceasta). În acele momente (care nu vor dura decât câteva fracţiuni de secundă) se va degaja o căldură imensă (apreciată a fi de circa 100.000 ori mai mare decât în interiorul Soarelui), dar se vor crea şi condiţiile apariţiei de noi particule.
Chiar dacă durata lor de viaţă va fi infimă, toate datele despre existenţa lor – a acestor „hadroni”, de aici şi numele acceleratorului, Large Hadron Collider (LHC) – vor fi înregistrate din patru puncte de observaţie („detectoare”) amplasate de-a lungul tunelului. Fiecare dintre aceste detectoare (de mărimea Arcului de Triumf de la Paris) va conţine nenumărate instrumente de măsură şi camere video, menite să observe cele câteva sute de coliziuni pe secundă între protoni. Toate înregistrările despre aceste „ciocniri” de particule vor totaliza milioane de gigaocteţi de date digitale în fiecare an. Informaţiile vor fi stocate şi trimise spre analizare către 200 de laboratoare de fizică din lume, vreme de cel puţin două decenii.
„Particula lui Dumnezeu”
Una dintre particulele căutate de fizicienii care au privilegiul să lucreze la LHC ori să prelucreze datele înregistrate de acesta este aşa-numita „particulă a lui Dumnezeu”, adică acea particulă care ar explica de ce obiectele au masă. Această particulă ar fi fost definită, teoretic, de către profesorul britanic Peter Higgs, în 1964, cu referire la cele trei sferturi din particulele subatomice, despre care fizicienii cred că omenirea nu le-a descoperit încă. Indiferent dacă oamenii vor privi experimentele CERN din perspectiva teoriei ateiste a naşterii Universului dintr-o materie preexistentă (care ar fi „explodat” acum 13,7 miliarde de ani) sau a unui Creator, nimeni nu poate şti cu precizie ce poate să descopere LHC. Potrivit actualului director general al CERN, Robert Aymar, citat de Le Figaro, experimentele vor descoperi „lucruri la care nu ne aşteptăm”, oferind exemplul unui alt instrument care a revoluţionat ştiinţa, respectiv microscopul optic, „care a permis descoperirea globulelor roşii şi a bacteriilor cărora nimeni nu le bănuia existenţa”.
Găuri negre – posibile, dar nu periculoase
Între posibilele reacţii produse de pornirea LHC, unii cercetători invocă „găurile negre”, acele corpuri cu densitate suficient de mare pentru ca nimic să nu scape din câmpul lor graviaţional decât dacă ar avea o viteză mai mare decât cea a luminii. Asemenea mici găuri negre ar putea să scape din LHC şi să se îndrepte spre centrul Pământului, de unde să înceapă „devorarea” acestuia. Deşi un chimist german i-a chemat în judecată la CEDO pe cercetătorii de la CERN, cea mai mare parte a comunităţii ştiinţifice respinge acest risc, iar Curtea nu a acceptat plângerea.
Cel mai mare experiment ştiinţific al omenirii a pornit
Large Hadron Collide, cel mai mare accelerator de particule din lume, a fost pornit, miercuri dimineaţă, la Geneva, de către cercetătorii CERN, organizaţia europeană pentru cercetare nucleară.
Pe parcursul zilei de miercuri, inginerii de la CERN vor încerca să determine mişcarea circulară a unei raze de particule în cadrul tunelului subteran cu lungimea de 27 de kilometri construit la 100 de metri în subteran, în apropiere de Geneva.
LHC, o maşinărie care a costat peste cinci miliarde de euro, este proiectată să determine o coliziune a particulelor cu o forţă cataclismică, pentru a determina reacţii fizice neobservate până acum şi pentru a recrea condiţiile existente în momentele imediat următoare creării Universului în urma Big Bang.
Acceleratorul de particule este operat de CERN, organizaţia europeană pentru cercetare nucleară.
Tunelul circular care se întinde sub graniţa franco-elveţiană conţine peste 1.000 de magneţi cilindrici dispuşi pe toată lungimea sa, scopul lor fiind de a determina raza de protoni să circule pe întreaga lungime a tunelului. Eventual, două raze protonice vor circula în direcţii diferite în cadrul LHC, cu o viteză apropiată de cea a luminii şi efectuând circa 11.000 de ture de tunel pe secundă.
În anumite porţiuni ale tunelului, razele se vor încrucişa, lovind patru detectori masivi care monitorizează coliziunile în vederea detectării de evenimente interesante. Cercetătorii speră că, în cadrul experimentului, vor putea detecta noi particule sub-atomice care să ofere informaţii fundamentale referitoare la natura Universului.
“Vom putea afla mai multe despre materie decât ştiam anterior”, a declara Tara Shears, specialist în fizica particulelor la Universitatea Liverpool. “Vom vedea cum s-a format Universul în urmă cu miliarde de ani, în secunda de după Big Bang. Este ceva uimitor, cu adevărat fantastic”, a spus ea.
LHC include o serie de detectori şi anume Atlas, care va căuta semne privind elemente fizice noi, inclusiv originile materiei şi extradimensiuni, CMS, care va încerca să identifice bosoni Higgs şi va căuta informaţii privind găurile negre, Alice, care va studia forma “lichidă” a materiei / plasmei existente după Big Bang, LHCb, care va investiga ce s-a întâmplat cu materia lipsă după Big Bang în condiţiile în care acesta a creat cantităţi egale de materie şi antimaterie.
“Ştim că răspunsul va fi găsit în interiorul LHC”, a declarat Jim Virdee, specialist în fizica particulelor la Imperial College din Londra.
Modelul actualmente agreat de fizicieni implică bosoni Higgs, numiţi şi “paticulele lui Dumnezeu“. Potrivit teoriilor existente, particulele îşi obţin masa proprie prin interacţiuni cu un câmp generat de bosonii Higgs. Cele mai recente observaţii atronomice sugerează că materia obişnuită – cum ar fi galaxiile, gazele, stelele şi planetele – reprezintă numai 4% din Univers, restul fiind materie neagră (23%) şi energie neagră (73%). Fizicienii consideră că LHC poate oferi informaţii cruciale în legătură cu natura materiei misterioase.
“Natura ne poate surprinde. Trebuie să fim pregătiţi să detectăm orice ne-ar putea furniza”, a declarat Virdee.
Inginerii de la CERN au injectat primele raze protonice de intensitate mică în cadrul LHC în august, însă acestea nu au parcurs integral tunelul. Miercuri, ei vor încerca să facă razele protonice să parcurgă întreaga circumferinţă a tunelului acceleratorului.
“Vom vedea cât de departe merge raza protonică. Vom încerca să facem această rază să parcurgă toţi cei 27 de kilometri ai tunelului într-un fel, miercuri dimineaţă”, a spus Steve Myers, şeful departamentului pentru acceleraţie şi raze în cadrul Cern.
Inginerii vor fi la posturi pentru a detecta orice posibile probleme. “Există circa 2.000 de circuite magnetice în cadrul maşinii. Asta înseamnă că există 2.000 de surse de energie care generează curent care curge în magneţi”, a spus el. “Dacă o singură sursă are polaritatea greşită sau nu este calibrată pentru a avea intensitate constantă, atunci raza nu va parcurge întregul tunel. Dacă există vreun rest în vreunul dintre canalele magneţilor, raza nu va funcţiona”, a spus el.
Dacă totul merge bine miercuri şi raza parcurge integral tunelul măcar o dată, inginerii “vor închide orbita”, permiţându-i să circule continuu în cadrul acceleratorului. După testul de miercuri, inginerii vor trebui să facă două raze protonice să circule în direcţii diferite în cadrul LHC.
Ideea Large Hadron Collider a apărut la începutul anilor 1980, proiectul primind aprobarea în 2006, la un cost mult mai mic. Cu toate acestea, CERN a subestimat costurile echipamentelor şi activităţilor inginereşti, motiv pentru care a fost nevoit să împrumute sute de milioane de euro de la bănci pentru a putea finaliza acceleratorul. Preţul la care a ajuns construcţia LHC este de patru ori mai mare decât cel estimat iniţial.
Pe parcursul iernii, LHC va fi închis, permiţând echipamentelor să fie calibrate pentru coliziuni la capacitate maximă.
……PUTINA “statistica” nu strica!
CÎTEVA CIFRE… Revista Nature a publicat, pe site-ul său de internet, o serie de informaţii legate de:
- Viteza maximă a protonilor în jurul unui inel este de aproximativ un miliard de kilometri pe oră (ceea ce reprezintă 99.9999991% din viteza luminii);
- Timpul în care protonii înconjoară inelul este de 0,0001 secunde;
- Masa totală a protonilor care circulă, la orice moment, prin LHC este de 0.00000000047 grame;
- Energia totală a protonilor la viteza maximă este de 362 de megajuli (comparativ, energia crucişătorului USS Ronald Reagan – a cărui greutate este de 88.000 de tone-, cînd se deplasează cu viteza de 5,6 noduri, este de 361 de megajuli);
- Cantitatea de hidrogen “consumată” în fiecare zi de LHC este de 0.000000002 grame (în timp ce cantitatea de hidrogen necesară pentru umflarea unui balon este de 0,75 grame – LHC ar avea nevoie de aproximativ un milion de ani pentru a folosi aerul care umple un singur balon obişnuit).
- Costurile totale pentru construirea, timp de 14 ani, a LHC sunt estimate la 4,1 miliarde de dolari (iar pentru construirea uriaşului USS Reagan au fost cheltuiţi 4,5 miliarde de dolari);
– La ora 10:30, liderul proiectului, Lyn Evans, a dat ordinul de trimitere a protonilor in acceleratorul Large Hadron Collider
Ora 13:00
Urmeaza sa fie lansat un al doilea fascicul de protoni, ce va parcurge inelul in sens invers.
Ora 11:25
Primul pachet de protoni a parcurs cu succes intregul circuit al celui mai mare accelerator de particule din lume. Potrivit cercetatorilor, experimentul decurge cu mult mai bine decat se asteptau. “Primul gand este unul de usurare. Din fericire, in aceasta dimineata, am avut un inceput foarte bun”, a spus coordonatorul proiectului.
Ora 10:49
Primul fascicul de protoni a fost introdus in accelerator. Pulsul a avut nevoie de 48 de secunde pentru a parcurge primii trei kilometri. Pe parcursul zilei, fasciculul va parcurge distante din ce in ce mai mari, pana va ajunge sa strabata toti cei 27 de kilometri ai LHC.
—
Oamenii de stiinta au pus in functiune la ora 10.00, ora Romaniei, cel mai mare accelerator de particule elementare construit vreodata, care le va permite sa recreeze conditiile ce au existat in primele momente de dupa Big Bang. Protonii au plecat in cursa miercuri la ora 10. Ei vor trece printr-un tunel de 27 de km lungime si vor face 11.000 de ture intr-o singura secunda. In momentul in care se vor ciocni, vor produce o mie de milioane de particule, iar patru aparate, de marimea unor catedrale, vor detecta si selecta aceste particule.
“Aceasta serbare, astazi, trebuie impartita intre doua elemente: primul este placerea de a duce la capat o pagina importanta, iar cel de-al doilea este speranta ca vom face mari descoperiri”, a declarat directorul CERN, Robert Aymar, care a facut o scurta prezentare a pasilor care vor fi parcursi in decursul primei zile de functionare a Large Hadron Collider. El a subliniat ca LHC reprezinta varful tehnologiei umane in domeniul criogeniei si superconductivitatii, “doboarand orice record in domeniu”.
Large Hadron Collider (LHC) va determina ciocnirea unor fascicule de protoni, la o viteza foarte apropiata de cea a luminii, cu scopul generarii conditiilor existente in momentul formarii Universului. Se vor crea si se vor detecta astfel particule care vor raspunde la intrebari esentiale din domeniul fizicii, al istoriei Universului, al legilor care ne guverneaza la nivel cosmic.
CERN a plasat uriasul dispozitiv LHC undeva la granita dintre Elvetia si Franta, in dreptul satului francez Crozet, la 92 de metri sub pamant. Pe un traseu lung de circa 27 kilometri, sunt lansate “salve” de protoni, care vor fi accelerate treptat, pana vor atinge 99,9% din viteza luminii, peste circa o luna de la pornirea acceleratorului. La aceasta viteza, se vor produce in jur de 600 milioane de coliziuni pe secunda, intre pachetele de protoni, care vor avea o energie de 7 tera electronvolti (teV)
Căutăm “particula lui Dumnezeu” cu urmaşul lui Dracula
Oamenii de ştiinţă au declarat ieri că testarea acceleratorului a fost reuşită. Primele două fascicule de protoni au efectuat un tur complet al tunelului.
Primul fascicul de protoni a intrat cu succes în prima secţiune a tunelului lung de 27 km, iar în mai puţin de o oră de la începerea experimentului, acesta a parcurs un tur complet al tunelului. Protonii au călătorit cu o viteză de aproape 300.000 de km pe secundă şi au fost ghidaţi cu ajutorul a 9.300 de magneţi montaţi în interiorul tunelului.
Imaginile în direct transmise pe televiziunile de ştiri internaţionale, cu experţii de la faţa locului în delir, demonstrează faptul că, cel puţin până acum, putem vorbi despre o reuşită.
“Dacă ai clipit, probabil că ai ratat momentul. E un singur impuls de lumină”, i-a transmis unul dintre experţi unuia dintre jurnaliştii CNN prezenţi la faţa locului. “Cred că sentimentul de mirare, ce este fundamental fizicienilor, este totodată şi o experienţă religioasă, chiar dacă oamenii recunosc acest lucru sau nu”, crede profesorul britanic John Polkinghorne.
Fizicienii au interese diferite
Nu toţi cercetătorii care participă la experiment caută acelaşi lucru. Unii chiar îşi doresc să aibă dreptate, cu toate că acest lucru ar însemna că un alt grup de oameni de ştiinţă s-a înşelat.
Principalul scop al experimentului este descoperirea de către ATLAS, unul dintre detectorii LHC, a originii materiei. Al doilea scop este descoperirea Bosomului lui Higgs şi a naturii materiei negre. Particula mai este numită “Particula lui Dumnezeu”.
Conform teoriei, nedemonstrate până acum, particulele îşi formează masa prin interacţiune. Descoperirea “particulei lui Dumnezeu” ar putea oferi totodată răspunsuri asupra modului în care a fost creat universul.
Un al treilea detector, numit ALICE, va studia formele “lichide” ale materiei denumite plasmă quark-gluonică ce a existat în Univers imediat după producrea Big-Bang-ului. Detectorul LHCb va încerca în schimb să investigheze ce s-a întâmplat cu materia “lipsă”.
Cel puţin un Nobel
Experimentul pleacă de la premisa că după Big-Bang, cantitatea de materie era egală cu cea de antimaterie. Totodată, unul dintre cele mai importante şi simple răspunsuri pe care cercetătorii le-ar putea primi, este răspunsul la întrebarea “ce este masa”.
Lumea ştiinţifică arată că după acest experiment se va primi cel puţin un premiu Nobel pentru fizică, cel mai probabil de către oamenii de ştiinţă germani şi francezi.
România, membră CERN din decembrie
Pentru că încă nu e membră la Organizaţia Europeană pentru Cercetarea Nucleară (CERN), România va participa la deschiderea oficială a acceleratorului gigant de la graniţa franco-elveţiană, de pe 21 octombrie, numai la nivel de ministru al Educaţiei. Ţara noastră va deveni membră CERN cel mai devreme în luna decembrie 2008, când o comisie ne va valida candidatura. Raporturile făcute până acum de către
comisiile străine arată că avizul va fi favorabil. (Andreea Ofiţeru)
Românii, în Big-Bang-ul american
Nu e prima dată când românii participă la un experiment de reconstituire a stării primordiale a universului. În perioada 2002-2006, o echipă de fizicieni de la Facultatea de Fizică de pe paltforma de la Măgurele a luat parte la “un scenariu cosmologic” al Big-Bang-ului”, lângă New York.
Experimentul a iscat la acea vreme un imens scandal din cauză că mai mulţi cercetători prevesteau Apocalipsa. A fost nevoie de intervenţia fostului preşedinte Bill Clinton pentru ca cercetările să poată avea loc.
„Dracula”, precursorul acceleratorului gigant
Fizicienii români care au participat ieri la Congresul Naţional de Fizică au arătat chiar în timpul testărilor acceleratorul gigant de la Geneva, cum contribuie ei la realizarea experimentului. România a realizat o mare parte dintre detectoarele de particule, aproximativ 25%, care vor intra în componenţa acceleratorului gigant de la graniţa franco-elveţiană.
Profesorul Mihai Petrovici, 59 de ani, este şeful grupului de oameni de ştiinţă care participă la experimentul ALICE, în cadrul căruia se vor studia particulele precum quarki şi gluoni, despre care oamenii de ştiinţă presupun ca ar fi existat în primele clipe ale universului.
Mihai Petrovici este cercetătorul român care a inventat înainte de 1989 un “strămoş” al acceleratorului uriaş de particule. Ca o coincidenţă, aparatul era cunoscut cu acronimul DRACULA, ce semnifică de fapt un detector de particule, ceea ce i-a contrariat pe secretarii de partid de la acea vreme. În 1985, aparatul era terminat, dar fizicianul nu l-a mai testat niciodată cu surse radioactive din cauza cutremurului din 1986.
“După 1989, l-am dus în Italia, la Catania, unde oamenii de ştiinţă italieni l-au îmbunătăţit şi l-au pus în funcţiune. Era un prim pas spre acceleratorul gigant de la graniţa franco-elveţiană”, povesteşte profesorul. Echipa condusă de acesta are 28 de membri, de la tehnicieni până la ingineri electronişti. Românii au contribuit la construirea detectorului folosit în experimentul ALICE, comparabil ca greutate cu Turnul Eiffel.
Mult trambitatul experiment LHC de azi, 10 septembrie, cel care a pus pe jar o intreaga planeta, nu a fost decat un test final pentru adevaratul experiment care va avea loc pe 21 octombrie, anul curent.
Ceea ce s-a intamplat astazi nu a fost decat un ultim test, pentru ca oamenii de stiinta sa fie siguri ca in 21 octombrie totul va decurge ca la carte. Experimentul LHC a fost anuntat oficial pentru aceasta data, data la care va fi urmarit de la fata locului de oficialitati din toate cele 20 de state membre CERN.
LHC trebuia pornit in 26 noiembrie 2007, dupa ce fusese amanat, in prealabil, de mai multe ori. Acesta a esuat, insa, datorita unui accident survenit in urma unei defectiuni la unul dintre magnetii supeconductori. Acesta a explodat in uriasul tunel in care se afla LHC, fara a produce victime sau pagube insemnate. Ultima lansare ratata a avut loc chiar luna trecuta, atunci cand experimentul LHC a esuat lamentabil. Omul din spatele proiectului, fizicianul Stephen Hawking, a pariat 100 de lire sterline pe nereusita acestuia, in ciuda celor aproape 10 miliarde de franci elvetieni cheltuiti cu uriasa masinarie si a nu mai putin de 14 ani de constructii asidue.
Dintre toti savantii care asteapta cu nerabdare rezultatele finale ale testului de pe data de 10 septembrie 2008, figura profesorului Stephen Hawking se detaseaza net. Celebrul fizician va fi recompensat cu premiul Nobel daca experimentul de astazi va confirma teoria sa, conform careia gaurile negre emana radiatii.
Controversatul Large Hadron Collider ar trebui sa confirme sau sa infirme astazi teoria care a creat nenumarate conflicte si tensiuni in ultimele zile. Fizicienii britanici au fost pe cale de a realiza un experiment asemanator la mijlocul anilor ’70, dar autoritatile britanice de atunci le-au interzis experimentele, temandu-se astfel ca aparitia unei gauri negre, chiar si in conditii de laborator, va duce la o catastrofa fara precedent. Large Hadron Collider-ul poate produce gauri negre de dimensiuni microscopice care se pot evapora instantaneu in ceea ce sunt denumite Radiatiile Hawking.
Expertii din cadrul CERN declara ca acesta este cea mai riscanta si complexa aventura a stiintei de la Programul Apollo care a permis omului sa paseasca pe Luna, pana in prezent. Descoperirile posibile din timpul acestui experiment s-ar putea sa revolutioneze multe compartimente ale stiintei actuale. Totusi, o serie de analisti politici si militari declara ca experimentul nu este altceva decat o incercare disperata a Occidentului de a descoperi noi surse de energii alternative cu ajutorul carora statele U.E. sa-si reduca dependenta de petrolul si gazele importate din Rusia. Motivul oficial al experimentului ar fi astfel descoperirea bosonului lui Higgs, asa numita “Particula a lui Dumnezeu” , adevaratul motiv fiind de fapt unul eminamente politic si economic.
Fizicianul Stephen Hawking a mai declarat ca a pariat pe 100 de lire sterline, ca experimentul nu va reusi sa descopere”Particula lui Dumnezeu”. Hawking este handicapat locomotor, nu poate auzi, nu poate vorbi, nu isi poate misca mainile. La varsta de 21 de ani s-a imbolnavit de o afectiune a nervilor motori denumita scleroza laterala amiotrofica. In ciuda acestei situatii, profesorul Hawking este tatal a trei copii si a castigat nenumarate premii la concursurile internationale, fiind considerat in prezent cel mai mare fizician din lume. Stephen Hawking poate comunica doar cu ajutorul unui computer special atasat de caruciorul sau cu rotile, computer actionat de Hawking cu ajutorul unui device infra rosu atasat de ochelarii sai si actionat prin miscari ale pleoapelor.
Considerat autorul experimentului de astazi, Hawking a primit nenumarate amenintari cu moartea din partea a numeroase organizatii din intreaga lume. In prezent locuinta sa este tinuta secreta de catre politia britanica.
Like this:
Be the first to like this post.
