Seby84’s LHC 21 october 2008

Distrugerile provocate de ceea ce CERN a numit “incidentul S34″ sunt mult mai ample decat se anuntase initial.

La 19 septembrie, ora locala 11:18, unul dintre superconductorii folositi pentru a mentine particulele pe traiectorie se supraincalzeste si isi pierde proprietatile superconductive. Sistemul de protectie nu reuseste sa preia intreaga energie si produce un arc electric care strapunge invelisul camerei de racire. Heliul din camera navaleste in interiorul acceleratorului unde este vid, creand o puternica unda de soc ce incepe sa se propage rapid in ambele sensuri. Ventilele de suprapresiune intra in functiune, insa unda de soc este mai mare decat pot suporta, si forte uriase se exercita asupra barierelor de vid instalate la fiecare doua sectoare. Linia de criogenare se rupe si mai multi magneti sunt deplasati cu pana la 50 de centimetri.

Sumarul este: distrugeri considerabile pe o distanta de cateva sute de metri, insotite de contaminarea acceleratorului cu negru de fum, distrugeri ale izolatiei si varsarea unei cantitati de 6 pana la 15 tone de heliu in tunel.

Reparatia presupune inlaturarea a 50 de magneti din invelisul acceleratorului si inlocuirea echipamentelor distruse, estimata sa dureze pana in martie 2009. Analiza incidentului a dus insa la propunerea unor imbunatatiri care sa asigure evitarea repetarii unui astfel de incident in viitor.

Propunerile includ imbunatatirea sistemului de protectie la supraincalzire pentru asigurarea protectiei tuturor interconectarilor, modificarea sistemului de monitorizare pentru supervizarea detaliata a temperaturilor din camerele criogenice, precum si adaugarea de ventile de suprapresiune la fiecare magnet. Daca primele doua propuneri ar putea fi implementate pana la sfarsitul verii 2009, adaugarea ventilelor presupune aducerea intregului sistem la temperatura normala, ceea ce ar amana data de repornire a acceleratorului.

In mod neasteptat, mai ales dupa interesul suscitat de proiectul LHC, CERN nu a dat publicitatii foarte multe detalii despre incident, limitandu-se la aprecierea preliminara ca “exista suficiente piese de schimb care sa asigure repornirea LHC in 2009″. In lipsa unor estimari oficiale, exista voci care situeaza data de repornire abia in 2010.

CERN (Organizatia Europeana oentru Cercetari Nucleare) a crezut initial ca aceste defectiuni vor opri activitatea doar pana in noiembrie 2008,  insa pagubele au fost mult mai mari decat s-a crezut. Acum cercetatorii spera ca vor reusi sa repare acceleratorul la sfarsitul lui mai, inceputul lui iunie 2009,  pentru ca masina sa fie repornita cel tarziu la sfarsitul lui Iunie.

Purtatorul de cuvant al CERN, James Gillies a declarat: “Cu cat vom face acest lucru mai devreme, cu atat va fi mai bine. Dar ar trebui totusi sa nu ne hazardam si sa gandim realist.”

Ce ? Cum? Din de cauza?

LHC-ul a fost construit pentru a zdrobi protonii impreuna la o viteza uimitoare, pentru a re-crea conditii asemanatoare celor existente dupa Big Bang, iar oamenii de stiinta spera ca acest experiment le va lumina calea in aflarea unor raspunsuri fundamentale din fizica.

Obiectivul principal pentru prima zi a marelui experiment a fost atins

Problema a survenit doar la 9 zile dupa ce acceleratorul a fost pus in functiune, cu succes pe 19 septembrie si dupa ce doua fascicule de protoni au fost injectate, in directii opuse, in inelul cu un diametru de 27 de kilometri. Din primele cercetari, se pare ca vinovata este una dintre conexiunile electrice de la o pereche de magneti – aceasta a cauzat scurgerea unei cantitati de heliu in tunel, alertand oamenii de stiinta.

‘Probleme electrice minore’ s-au inregistrat in timpul noptii la acceleratorul de particule LCH

LHC-ul opereaza la temperaturi mai reci decat cele din spatiul extra-terestru pentru maxima eficienta, iar expertii trebuie acum sa-l incalzeasca treptat pentru a repara defectiunile. „Acum sectorul este mai cald pentru ca specialistii sa poata sa intre acolo si sa restabileasca interconectiunile” a declarat Mr Gillies pentru Associated Press. Costurile care vor interveni pentru realizarea acestor operatiuni sunt incluse in bugetul existent al „celui mai sofisticat instrument stiintific al timpurilor noastre”,  cum l-a denumit Dr Lyn Evans,  initiatoarea proiectului Welsh.